728x90

468x60

DULCE ROMÂNIE, ASTA ȚI-O DORESC



O sută de ani de identitate națională. Mult, puțin? Destul că să Îi fim recunoscători lui Dumnezeu pentru dulcea noastă patrie. E păcat și dureros atunci când pentru noi ea-i pelin...S-ar prea putea ca această amărăciune să vină dintr-o stare personală a inimii și-a minții. Fă-ți bucurie în suflet și vei trăi bucuros, învață mulțumirea și vei fi tare împlinit, umple-te de speranță și vei avea pace.

Să fie țara noastră dulce prin gustul pe care ni-l dau copiii ei. Aici ne-am născut noi și aici se vor naște și alții. Am crescut greu, dar am crescut frumos. Ne-am cinstit părinții, am respectat vecinii, am primit cu bucurie doar cât s-a putut. Pentru cei ce vin din noi, să nu îndulcească România doar prin bunăstarea lor, ci prin morala lor, prin creșterea bună de acasă și din școală, prin tot ce-nseamnă crez și fapte, dragoste de oameni și evlavie-n Dumnezeu.

Să fie țara noastră dulce prin rodul muncii mâinilor noastre. Aici ne-am făurit drumul în viață. Am învățat în școli, ne-am perfecționat în ateliere, aici am înrămat diplome dobândite greu și le-am povestit cu drag copiilor cum a fost pe vremea noastră. Ne-am îndeletnicit cu ce știm mai bine și Dumnezeu ne-a binecuvântat. Avem pâine pe masă, haine de îmbrăcat, case de stat și mașini de umblat. Suntem bine, la fel ca alții, alții cu stare...Mai ne trebuie ceva. Dulceața faptului că de Sus avem puterea de muncă și sănătate-n trup.

Să fie țara noastră dulce prin tihna de care avem parte. Să fim feriți de ce-i mai rău. Am suferit destul și la cheremul multora am stat. În focul luptelor ne-am copt și unitatea noastră națională s-a făcut sub lovitura suferinței. Nu ne plângem, că de nu ne-ar mai fi fost și greu poate eram asemenea copiilor răsfățați. Așa mai cunoaștem și gamele minore ale vieții și putem cânta în ele. Ce să-ți mai dorești? O dulceața dată de liniștea viețuirii...să nu ne batem cu vecinii, să nu ne dușmănim între noi, că nu mai e Transilvania, și Banat, și Muntenia, e doar România Mare.

Să fie țara noastră dulce prin mireasma pe care o răspândim. De-am fi buni români, cu apreciere între noi, cu hărnicie în muncă, cu curăție-n suflet și curățenie-n jur. Cum spunea Iorga: „Taina existenței umane nu stă în a trăi, ci în a ști pentru ce trăiești” să fie stindard, hotărâre, atâta timp cât ne lasă Domnul pe acest pământ pitoresc. Spiritualitatea noastră este ca o moștenire dată de străbuni. E averea pe care trebuie să o mărim. Întorcându-ne la Biblie, la închinarea autentică în fața vrednicului Dumnezeu, la timpul pe care-l știm, timpul de a merge la slujba bisericii, doar așa vom fi bravi români. Să emanăm din România acel miros plăcut. Miros de oameni buni, credincioși, harnici, cinstiți, morali, iubitori...parfum de cer pe pământ de român.

Să fie adevărat ce spunea poetul nostru național: „...ca a nopții stele, ca a zilei zori, viața în vecie, glorii, bucurie...”

Pastor Ioan Cocîrțeu
« PREV
NEXT »

Niciun comentariu