Există o problemă de percepție privitoare la ziua de odihnă. Pentru cei mai mulți este singura zi în care ne putem bucura unii de alții, ziua în care îți poți face toate lucrurile pe care n-ai reușit să le faci în cursul săptămânii. De exemplu: să faci o călătorie scurtă, să-ți vizitezi rudeniile, să dormi până mai târziu, să-ți speli mașina, să tai gazonul, etc. Pentru cei mai puțini, ziua de odihnă a devenit ziua Domnului, o zi specială pusă deoparte pentru gloria Lui și pentru închinare. Cum este corect să o înțelegem?
Duminica trebuie să fie o zi de odihnă. Contrar convingerilor populare, munca nu este o parte a blestemului. Înainte ca omul să păcătuiască, i s-a dat poruncă să muncească (Gen. 2:15), sudoarea din timpul muncii este parte a pedepsei (Gen. 3:19). Intenția lui Dumnezeu este ca omul să muncească pentru întreținerea existenței (1 Timotei 5:8). În mijlocul atâtor voci care spun „...să nu lucrezi...”, Biblia spune „să lucrezi”.
Dacă doar omului i se cere să muncească, de asemenea doar omului i se cere să se odihnească. Trupurile noastre nu au fost concepute să lucreze în mod continuu, ci ele au fost create cu nevoia de odihnă. Scopul poruncii lui Dumnezeu este să permită omului un timp de refacere a trupului. Creatorul nu ne-a dat această poruncă pentru a încuraja plăcerile noastre, ci pentru a asigura sănătatea trupului nostru. Ce este permis duminica? Dintr-o anumită perspectivă, răspunsul este tot ce reface și odihnește trupurile noastre.
Duminica trebuie să fie o zi de meditare. Prin cea de-a patra poruncă, evreii sunt provocați să-și aducă aminte de exemplul lui Dumnezeu privitor la odihna Sabatului. Sabat înseamnă odihnă, oprire. Așa s-a întâmplat. Când Dumnezeu a terminat lucrarea creației, El s-a oprit și a reflectat la tot ceea ce a făcut (Gen. 2:2). Bineînțeles că El nu avea nevoie de odihnă, dar noi avem. El Însuși a lăsat un exemplu pe care noi să-L urmăm.
Ziua Domnului, duminica, este o mare zi pentru noi si prin faptul că ne oprim, ne uităm în urmă în viața noastră și privim la toate binecuvântările de care am avut parte pe parcursul ultimelor șase zile. Această practică ne va ține la curent în ce privește lauda și mulțumirea noastră (1 Tes. 5:18, Efeseni 5:20).
În timp ce medităm la săptămâna de lucru care va veni, noi trebuie să avem în mintea noastră toate promisiunile lui Dumnezeu pentru viețile noastre. Amintiți-vă că El va fi cu noi (Matei 28:20), amintiți-vă că orice ar veni în viața noastră, El, în mod constant va împlini toate nevoile noastre (Filipeni 4:19), amintiți-vă că în orice avem de făcut, El va continua să ne întărească pentru slujbă (Filipeni 4:13). Duminica este o excelentă zi ca să începem să pregătim sufletul nostru, inima și mintea noastră pentru săptămâna care vine.
Duminica trebuie să fie o zi de reînnoire. Dumnezeu declară ca această zi să fie o zi sfântă. El așteaptă ca omul să țină una din șapte zile pentru gloria și onoarea Sa (Romani 14:5-8). Evreii țineau această poruncă foarte serios, dar pe măsură ce anii au trecut, ei au adăugat câteva din legile și restricțiile lor. Erau 1521 de lucruri interzise în Sabat. De exemplu: Nu puteai să salvezi o persoană de la înec în Sabat; dacă puteai desface un nod cu o mână era permis, dacă trebuia să folosești amândouă mâinile era interzis; dacă boul unui om cădea într-o groapă, el putea fi scos, dacă un om cădea acolo, nu putea fi scos în ziua sabatului.
Jonathan Edwards (1703-1758) a spus: „Am hotărât ca niciodată să nu spun ceva umoristic în ziua Domnului. Voltaire (1694-1778) declara: „Nu voi putea spera să distrug creștinismul până ce nu voi distruge sabatul creștin.”
În ziua Domnului avem privilegiul să reînnoim viețile noastre prin două mijloace. Unul este închinarea. Duminica a devenit ziua de întâlnire a bisericii primare (Fapte 20:7). Al doilea mijloc este părtășia. De 2000 de ani duminica este timpul în care credincioșii vin împreună ca să aibă părtășie.
Să valorificăm ziua Domnului, imaginați-vă o săptămână fără ea?
Pastor Ioan Cocîrțeu
.jpg)
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu